Unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult la David Lynch este că a avut o copilărie perfect normală. Nu a fost abuzat sau abandonat. A crescut într-un mediu sănătos. Intervievatorii au încercat adesea să sape în trecutul său, presupunând că conținea materialul traumatizant pe care îl apelează. În realitate, a fost opusul. Și-a iubit mama și tatăl, care au muncit din greu și au petrecut mult timp cu el și frații săi. Trăgea de un fir pe care l-a intuit pe parcurs, exterior lumii sale imediate, ceea ce face totul mai înfiorător. Din câte știm, nu a experimentat lucrurile ciudate și oribile pe care le-a inventat. Era din altă parte pe care numai el îl putea înțelege. Cu adevărat o imaginație uimitoare.