În ultimul meu articol, "If We Build It, Everyone Lives", () trec în revistă numeroasele moduri în care AI ajută deja lumea și de ce temerile lui Doomer au o rată de succes de 0% și totuși continuă să primească presă. Ei mișcă lanțurile și ne promit că de data asta vor avea dreptate și că ne va părea foarte rău foarte curând, doar așteaptă. Dacă sugestiile lor nebunești sunt adoptate, cum ar fi raportul MIRI (care cere supravegherea în masă a cercetătorilor AI și restricționarea GPU-urilor ca și cum ar fi AK-47, vor face daune reale, de durată, urâte, care sunt infinit mai rele decât lucrul pe care ar trebui să-l oprească sau să-l prevină. Asta pentru că atunci când activiștii promovează titluri mari și înfricoșătoare despre lucrurile rele pe care prezic că le va aduce o tehnologie, o primăvară tăcută (șomaj în masă, o nouă eră glaciară (de obicei greșesc și aproape întotdeauna ignoră lucrurile bune pe care le pierdem fără tehnologie: locurile de muncă care nu sunt create niciodată, aerul curat pe care nu îl respirăm, cascada de noi invenții care nu ajung niciodată. Temerile lor maschează miracolele care se întâmplă deja în fiecare zi. AI dezlănțuie deja un torent de potențiale descoperiri, de la combaterea malariei (la lupta împotriva bolii Parkinson, la enzime care ronțăie plastic, la descoperirea de noi baterii și multe altele. Se pare că ne deranjează progresul de astăzi, să credem că economia este un joc cu sumă zero în care atunci când facem lucrurile mai eficiente, toată lumea devine mai săracă atunci când funcționează exact opus. Este o credință împărtășită de pionierul AI și socialistul devenit doomer, Geoffrey Hinton, care a declarat recent pentru Financial Times ("AI va face câțiva oameni mult mai bogați și majoritatea oamenilor mai săraci". De asemenea, a spus în urmă cu un deceniu că radiologii vor deveni învechiți de AI, dar avem o adoptare pe scară largă a AI de către radiologi și mai mulți radiologi ca niciodată, așa că nu aș da deloc credibilitate puterilor sale predictive. Mai mult ca sigur, AI nu este un înlocuitor pentru inteligența umană; este un amplificator, o co-inteligență. Oamenii care îmbrățișează AI și lucrează îndeaproape cu ea îi vor înlocui pe cei care refuză să lucreze cu ea. Editorii de film care au refuzat să treacă la editarea digitală nu mai au un loc de muncă, dar există mai multe locuri de muncă de editare ca niciodată. Asta pentru că realizarea de filme a devenit mai ușoară cu instrumentele digitale și asta a însemnat mai multe filme, ceea ce a însemnat mai multe locuri de muncă. Oferiți oamenilor unelte electrice și sunt remarcabil de adaptabili cu ele. Este începutul unei mari co-creații, un parteneriat între om și mașină care va debloca niveluri fără precedent de creativitate și productivitate. AI este o tehnologie de uz general. Nu este o ființă simțitoare cu propriile dorințe. Este un instrument. Este o oglindă care reflectă propria noastră ingeniozitate, propria noastră compasiune, propria noastră dorință de a construi o lume mai bună. A te teme de ea înseamnă a te teme de noi înșine. A cere să ne oprim din construcție înseamnă a cere să încetăm să mai visăm, să nu ne mai străduim și să nu mai căutăm un viitor mai bun. Viitorul nu este o cale predeterminată spre distrugere. Este un peisaj cu posibilități infinite, iar noi suntem arhitecții. Putem alege să ne lăsăm ghidați de frică, să ne înghesuim în întuneric și să blestemăm lumina, sau putem alege să construim. Putem alege să folosim aceste noi instrumente incredibile pentru a rezolva cele mai vechi probleme umane: boala, sărăcia și ignoranța. Așa că lăsați-i pe doomers să aibă fanteziile lor sumbre. Lăsați-i să se tăvălească în predicțiile lor apocaliptice. Avem de lucru. Avem o lume de construit. Și în lumea pe care o construim, AI nu este sfârșitul umanității. Este începutul unui nou capitol, unul în care suntem mai sănătoși, mai inteligenți și mai capabili ca niciodată. Dacă o construim, toată lumea trăiește. Și îl construim, chiar acum.