Depoziția lui Ilya pictează o imagine mai întunecată a lui Sam Altman decât ar fi vrut oricine să creadă, o notă de 52 de pagini care îl acuză că minte, subminează directorii, pune oamenii unii împotriva altora. Este urât. Și totuși... fără sfidarea lui Sam față de puriștii siguranței, nu am avea modele de raționament, GPT-5 sau sisteme agentice în sălbăticie. Acesta este paradoxul înnebunitor al celei mai puternice companii AI: Sam poate îndoi adevărul, dar îndoaie și realitatea. Ilya poate păzi adevărul, dar încetinește realitatea. OpenAI s-a născut din această coliziune, viziune versus prudență, carismă versus conștiință. Și undeva între aceste două forțe, viitorul serviciilor de informații încă încearcă să decidă în cine să aibă încredere.