Mulțumiri lui @metalliride pentru că a adunat o ediție despre "Polished Sin" pe @objktcom 15 rămase - 5 @tezos Polished Sin tratează indulgența ca pe o artă a rafinării, nu ca pe pierderea controlului. Dorința apare aici nu ca haos, ci ca disciplină ascuțită până la o strălucire oglindă. Două corpuri se întâlnesc într-o economie privată a excesului, unde atingerea este deliberată și reținerea a fost cu grijă abandonată, nu uitată. Aurul urmărește pielea ca o dovadă a fracturilor trecute făcute ornamentale. Acestea nu sunt răni de ascuns, ci luxuri dobândite prin plăcere, presiune și perseverență. Suprafața strălucește pentru că a fost manipulată, dorită, reluată iar și iar. Intimitatea devine un obiect creat, lent, costisitor și intenționat. Această lucrare refuză limbajul vinovăției. Păcatul nu este mărturisit aici, ci curat. Ceea ce rămâne este o opulență liniștită a apropierii, unde trupul nu mai cere permisiunea de a vrea, iar indulgența este ridicată la o stare de grație.