Sâmbătă dimineața, mile cu sora mea și prietena mea. Toți trei ne antrenăm pentru Boston. Boston a fost primul meu maraton în 2022. L-am alergat pentru caritate și am alergat 3:30. Sora mea a alergat și ea în acel an, după calificări, și a alergat 2:59. Să văd consecvența și angajamentul pe care le-a arătat atunci a fost ceea ce m-a făcut să cred prima dată că într-o zi mă voi putea califica. S-a luptat cu accidentări în ultimii câțiva ani, dar știu că este pregătită să alerge ceva special în această primăvară. Și prietena mea se pregătește anul acesta pentru prima ei campanie caritabilă la Boston. Proaspăt după un 3:21 la CIM, care a calificat-o, dar urmărește 3:15 pentru a-și construi un tampon real ca să poată reveni anul viitor cu un timp de calificare. Să mă antrenez alături de doi oameni care vin zilnic, atât prin obstacole, cât și prin obiective mari, este ceva ce nu iau cu ușurință. Nu sunt doar inspirație. Ei sunt motivul pentru care tot apăr.