Mulțumesc, Rafa Gómez, pentru recenzia ta la HEAR THE THUNDER CRACK în POPULAR1 Magazine. Câteva fragmente: "Rezultatul nu ar putea fi mai satisfăcător. Poezia lui Woods este emoțional puternică, elocventă, sobră, dinamică și ironică în același timp... Din punct de vedere muzical, albumul este superb." Iată traducerea integrală în engleză a recenziei lui Rafa Gómez pentru HEAR THE THUNDER CRACK în POPULAR1 Magazine, principala publicație europeană de muzică și cultură. Shooter Jennings și cu mine suntem recunoscători pentru cuvintele frumoase și perspectiva incisivă asupra muncii noastre la acest album: JAMES WOODS & SHOOTER JENNINGS "AUZI TUNETUL" Muzică Breakheart Acesta este un album cu adevărat unic, dacă a existat vreodată unul. Un album conceptual, narat și inventat chiar de protagonist. Toți cei care am crescut cinematografic sub influența anilor '80 ținem vedetele filmelor precum Once Upon a Time in America, Salvador și True Believer pe un piedestal. James Woods, martor direct la ultimele suflări ale unei epoci care începe să se stingă, a decis, la vârsta de 77 de ani, să povestească unele dintre experiențele sale prin cântece înainte ca acestea să fie pierdute în moarul comun al uitării. Pentru acest proiect, s-a asociat cu un adevărat maestru al muzicii: Shooter Jennings. Rezultatul nu ar putea fi mai satisfăcător. Poezia lui Woods este emoțional puternică, elocventă, sobră, dinamică și ironică în același timp. Introducerea, în care Woods însuși își împărtășește impresiile, oscilează între un ton contemplativ și un optimism aproape tânăr și pasional. Versurile exprimă satisfacția eliberatoare și puternică a celor care în cele din urmă își reglează conturile cu trecutul lor și renunță la timiditate. Din punct de vedere muzical, albumul este superb. Viori, chitare, piane, banjo-uri și saxofoane se desfășoară pe tot parcursul albumului cu eleganța caracteristică a unui muzician de talia lui Jennings. Astfel, ascultătorul este cufundat în universul lui Woods cu piese precum "Hello Friends", "Café Central", "Misty Morning" și "Here We Are". Desigur, Woods nu uită să-și regleze conturile și își exprimă clar disprețul față de industria filmului cu piese precum "Hollywood Kills Everything", poate cea mai revelatoare piesă de pe album. Această lucrare face dreptate unui om care întotdeauna s-a comportat cu aroganță de detectiv pe ecran. Este o soluționare a conturilor cu cei care l-au pus pe lista neagră pentru convingerile sale politice. Pe scurt, este un album care este atât o declarație personală, cât și o mărturie artistică din partea cuiva care nu a încetat niciodată să fie fidel sinelui. *8 RAFA GÓMEZ