Un lucru pe care mulți oameni par să nu-l înțeleagă despre selecția embrionilor este că predicțiile sunt probabilistice. Când o companie spune că un embrion are +10 IQ, ceea ce înseamnă că IQ-ul AȘTEPTAT al embrionului este cu 10 puncte mai mare decât al fraților săi. Dar s-ar putea să nu fie cu 10 puncte IQ mai inteligent decât frații săi. De fapt, ar putea fi și mai prost! Predictorii IQ-ului nu pot surprinde încă toate efectele genetice asupra IQ-ului, iar chiar și atunci când pot, mediul are totuși un impact destul de mare asupra inteligenței! Așadar, atât din motive genetice, cât și non-genetice, embrionul selectat nu este garantat să fie mai inteligent decât părinții. Deci, selecția embrionilor este inutilă? Nu! De fapt, poate crește IQ-ul așteptat cu aproximativ 4-10 puncte! Dar tot arunci zarurile. Cel mai bun mod de a gândi ce face selecția embrionilor este că aceasta schimbă și restrânge distribuția rezultatelor așteptate pentru anumite trăsături. Iată un grafic care arată distribuția rezultatelor IQ pentru un embrion mediu și unul cu un IQ prezis de +10 puncte: Rețineți că o parte din distribuția verde se află sub 100! Există încă o șansă de ~14% ca embrionul selectat să fie mai puțin inteligent decât media. Asta se aplică majorității trăsăturilor. Există unele excepții, cum ar fi diabetul de tip 1, unde trăsătura este atât de puternic genetică, iar predictorii sunt atât de buni încât există foarte puțină incertitudine cu privire la riscul unui embrion. Dar, în mare parte, selecția embrionilor este tot doar o înclinare a șanselor în favoarea copilului tău, în loc să garanteze vreun rezultat.