Colecționabilele ca clasă de active au sens acum. Nu pentru că sunt rari, ci pentru că noi suntem. Am trecut un prag. Pentru prima dată în istoria omenirii, oamenii petrec mai mult timp distrându-se decât muncind. Nu din întâmplare. Prin abundență. Nu mai cumperi lucruri pentru că ai nevoie de ele. Cumperi lucruri pentru că ești tu. Economia subzistența este înlocuită de o economie a auto-exprimării. Și auto-exprimarea are loc acolo unde oamenii trăiesc cu adevărat: pe rețelele sociale, în gaming, în comunități digitale unde petrec 6+ ore pe zi. De aceea Rolex a creat o listă de așteptare. De ce Hermes limitează producția. De ce cheltuielile pentru lux au explodat de la 50 de miliarde de dolari în 1980 la 580 de miliarde astăzi, în timp ce PIB-ul a crescut de trei ori. Bunurile de statut nu sunt luxuri. Sunt infrastructura pentru a spune lumii cine ești. Colecționabilele surprind perfect acest lucru. Sunt investiții în lucrurile care îți pasă. Poveștile în care crezi. Comunitățile din care faci parte. Felul în care vrei să fii perceput. Un adidaș rar nu este încălțămintea, ci gustul. O figurină ediție limitată nu este o jucărie, este dovada devotamentului. Un skin în joc nu este doar o achiziție în aplicație, este autobiografia ta. Fiecare este un exemplu de capital cultural. Fizic sau digital nu mai contează. Ceea ce contează este unde este atenția. Și atenția s-a mutat. Obiectele de colecție sunt o clasă de active cu mult potențial de câștig. Acest lucru vine cu prețul lichidității. Poți deține cea mai rară piesă din lume, dar dacă nu poți ieși, doar aduni. Economia durabilă a obiectelor de colecție necesită construirea piețelor secundare încă din prima zi. Fă ușor de flexat. Fă-l ușor de vândut. ...