Este 2027. Stau într-un autobuz gratuit. Rana de înjunghiere deschisă încă picură. În drum spre magazinul alimentar să iau pâine. Bărbatul de lângă mine cooperează cu ofițerul de sănătate mintală din cartier, dar încă ține cuțitul. Simt un sentiment de regret care mă cuprinde. De ce nu am pariat pe asta când am avut ocazia?