Ca să fie clar. Logica este simplă: Wall Street vinde active cu risc pentru că Rezerva Federală, deja mult în urmă, refuză să acționeze. O reducere a dobânzii în decembrie, care ar fi trebuit să fie preventivă, o măsură de control al riscului, va veni acum prea târziu, iar chiar și atunci, impactul ei nu s-ar mai simți ani de zile. Fed-ul Powell deține recesiunea imobiliară. A demonstrat o înțelegere slabă a fundamentelor economice de bază, alegând să rămână paralizat de date guvernamentale întârziate care vor fi inevitabil revizuite. Înăsprirea cantitativă a durat mult prea mult. Dependența persistentă a Fed de indicatori învechiți, în timp ce respinge măsurile în timp real, bazate pe piață, reflectă o instituție detașată de realitatea economică. Nu poate vedea că costurile adăposturilor, în special Chiria Echivalentă a Proprietarilor, sunt principala distorsiune a IPC-ului și nici nu recunoaște că rata naturală a dobânzii este în scădere. Au închis ochii la deteriorarea sistemului de credit și la piața muncii. Independența băncii centrale, odinioară justificată de expertiză credibilă, pare acum de nesusținut. Revenirea la un cadru mai apropiat de aranjamentul anterior anului 1951 poate fi necesară. FOMC-ul lui Powell a devenit una dintre cele mai puțin competente adunări de factori de decizie din era modernă, tehnic deficitar, motivat politic și cronic reactiv.