Și ca Daniel, Mă regăsesc în vizuina leului. Unde întunericul înconjoară și încearcă să mă cuprindă. Unde umbrele plutesc deasupra mea, Mă tachina și mă batjocorea. Și am rămas acolo, în mijlocul tuturor. De teamă că voi fi din nou mistuit de abisul din care am fugit atât de disperat. Dar apoi, o mică rază de lumină, ca aceea, de la un Acoperișul dărăpănat strălucește în întuneric. Lumina mă cheamă cu dragoste, "Concentrează-te pe mine, copilul meu, nu pe durere, Nu frica, nu întunericul. Concentrează-te pe lumină, concentrează-te pe mine." Chiar și în întuneric, Lumina lumii este cu mine.