Este un ritual sacrificial despre lichiditate, despre răscumpărări și burn-uri? Când prețul monedei scade, multe părți ale proiectului aruncă în mod obișnuit cartea "răscumpără și arde", de parcă acest lucru ar putea inversa ritmul creșterii entropiei. Dacă elimini marea narațiune a autoînșelării, vei descoperi că multe răscumpărări sunt de fapt erori fizice de a călca pe piciorul stâng și a păși pe piciorul drept spre cer. Distingeți între două tipuri de formulare de răscumpărare: 1. După ce afacerea se încheie, profiturile se revarsă către token-urile de feedback, care reprezintă bucla închisă a modelului economic. 2. Deoarece nu există capacitate hematopoietică, iluzia consensului poate fi menținută doar prin arderea fondurilor de rezervă. Acest tip de răscumpărare înseamnă practic folosirea banilor reali pentru a-și înlocui propriul aer. Pe piața actuală cu lichiditate epuizată, fluxul de numerar este singura certitudine, iar jetoanele de aer sunt adesea incerte. Consumul de active deterministe valoroase pentru întreținerea fără sens a discului, în loc să continui să investești în iterații tehnologice sau jocuri de piață, reprezintă o reducere activă a dimensionalității. Când un proiect începe să consume trezoreria prin răscumpărări pentru a se "salva", de fapt admite că nu există un loc mai bun pentru fonduri decât pentru a trage piața. Finalul este: banii au dispărut, prețul monedei nu este păstrat, iar în final echipa de proiect și investitorii de retail sunt dezordonați.