Sunt de acord că mărimea poziției este mai importantă decât picking-ul. Am observat rezultatele diferitelor abordări de investire a conturilor de pensii pe parcursul a 20+ de ani realizate de investitori excelenți. În primul rând, toată lumea (inclusiv cei care au depășit indicele de-a lungul decadelor) va face greșeli. Concentrarea pe câteva acțiuni bune poate compensa inevitabilele pierderi și, de asemenea, "pierderea" multor acțiuni bune. Un portofoliu diversificat poate avea performanțe bune, dar pune o presiune enormă pe alegeri – unii trebuie să performeze spectaculos, deoarece o poziție mică nu va schimba acul până nu crește Oricum ar fi, cheia unei performanțe superioare pe perioade lungi este inactivitatea. Trebuie să lași să se adune. Altfel e greu de ținut pasul. Aș spune că este imposibil, dacă conturile sunt impozabile. În timp, chiar și portofoliile diversificate, dacă au performanțe bune, încep să pară concentrate.

Opinia lui Buffett este că nu primești multe oportunități grozave într-o viață de investiții. Când dai peste unul dintre rarele cazuri, a face prea puțin este aproape la fel de rău ca a nu face totul (iar rolul investitorului este să-și dezvolte judecata pentru a putea recunoaște astfel de oportunități).

Viziunea lui Munger despre diversificare (ar prefera să parieze mare pe câteva idei). "Eu numesc asta diworsificare — pe care am copiat-o de la cineva. Mă simt mult mai confortabil să dețin două sau trei acțiuni despre care cred că știu ceva și unde cred că am un avantaj."