Acest argument răstoarnă responsabilitatea morală cu susul în jos. O companie nu "datorează" cuiva un salariu care să corespundă stilului său de viață personal sau "standardului de viață" definit de guvern. Le datorează pentru ce au fost de acord să lucreze în mod voluntar. Dacă un muncitor acceptă postul, ambele părți au considerat-o benefică. Acesta este comerț, nu exploatare. Adevărata subvenție nu este pentru companie, ci pentru muncitor, deoarece SNAP transferă bogăția de la contribuabili la cineva care nu a câștigat suficient după standardele pieței. Nu este vina angajatorului. Este statul care intervine pentru a distorsiona semnalele pieței. În orice caz, asistența socială permite companiilor să plătească salarii mai mici, deoarece guvernul intervine pentru a umple golul. Fără asistență socială, salariile ar crește acolo unde forța de muncă este limitată sau oamenii s-ar muta la locuri de muncă sau industrii mai bine plătite. Deci nu, contribuabilii nu "subvenționează profiturile". Ei subvenționează dependența și controlul politic.