Aproape 1 din 6 americani nu poate face caca normală. Sistemul lor imunitar este prins într-un cerc vicios de bacterii intestinale, provocând daune și declanșând mai multe atacuri. Doar o singură substanță întrerupe acest ciclu, și provine din colesterol și lumina soarelui. Protocolul pentru doze mari de vitamina D:

IBD (Crohn și colită) este un sistem imunitar blocat într-un "cerc de apocatică". Celulele tale T cred că bacteriile intestinale sunt dușmanul. Ei atacă, atacul provoacă daune, iar daunele declanșează mai multe celule T. Este un incendiu care nu se stinge pentru că "butonul de oprire" este stricat.

Medicamentele "standard de aur" actuale (Humira, Remicade) sunt bandaje high-tech. Ele blochează semnalele "downstream" precum TNF-alpha. Ei opresc durerea, dar nu repară "eroarea". De aceea, 70% dintre pacienți recidivează în decurs de 2 ani de la oprirea medicamentului. Focul încă mocnește încă.

Hai să ne concentrăm acum pe vitamina D. Toți îl știm ca pe o vitamină osoasă, dar de fapt este un hormon imunoreglator puternic.

Practic fiecare celulă imunitară are un receptor de vitamina D (VDR). Este sistemul de operare pentru toleranța ta imună. Când nivelurile de D3 sunt ridicate, acestea forțează celulele T să treacă de la "Atac" (Th17) la "Regulator" (Tregs).

Gândește-te la căptușeala intestinului tău ca la un zid de cărămidă. În IBD, "mortarul" dintre cărămizi (joncțiuni strânse) cedează. Noi numim asta intestin permeabil.

Vitamina D se comportă ca un zidar. Reglează în sus proteine precum Occludin și ZO-1 care închid aceste goluri, prevenind bacteriile să "se scurgă" în sânge.

Problema este că "Aportul Zilnic Recomandat" (RDA) este o glumă pentru IBD. Cele 600-800 UI sugerate de guvern sunt suficiente pentru a împiedica oasele să se înmoaie (rahitism). Pentru a "reprograma" un sistem imunitar defectuos, ai nevoie de 10 până la 20 de ori mai multă cantitate.

Cercetările arată că, pentru a atinge o "fereastră terapeutică" pentru autoimunitate, nivelurile serice trebuie să fie între 80-100 ng/mL. Majoritatea oamenilor stau la 20-30 ng/mL. Atingerea țintei necesită adesea între 10.000 și 20.000 UI pe zi, ceea ce sperie majoritatea medicilor, deși este perfect sigur pentru majoritatea adulților.

Pentru context, corpul tău produce 10.000 UI de vitamina D din doar 20 de minute de expunere la soare în timpul verii. Evoluția ne-a proiectat să fim îmbibați în acest hormon. Din această perspectivă, 10.000 UI nu este o "mega-doză", ci o bază fiziologică.

Dr. Cicero Coimbra, neurolog brazilian, a descoperit că mulți pacienți autoimuni au "rezistență la vitamina D". Receptorii lor sunt "surzi" la niveluri normale. Au nevoie de doze masive (uneori 40k-100k UI) pentru ca sistemul imunitar să "audă" semnalul și să oprească atacul.

Datele sunt greu de ignorat. Un studiu realizat pe 5.000+ veterani a constatat că cei care au folosit vitamina D au avut cu 34% mai puține vizite la urgențe și cu 53% mai puține spitalizări pentru IBD. Este diferența dintre a gestiona o criză și a preveni una.

Dacă încerci asta, trebuie să folosești "Co-factori". 1. Vitamina K2 (MK-7): Ține calciul departe de artere și îl introduce în oase. 2. Magneziu: "motorul" care transformă D3 în forma sa activă. 3. L-Glutamină: Combustibilul brut de care celulele intestinale au nevoie pentru a reconstrui "peretele".

De ce nu țipă medicul tău gastroenterolog asta de pe acoperișuri? Ei bine, economia. Vitamina D nu poate fi brevetată. Nu există un buget de marketing de 100 de milioane de dolari pentru un nutrient care costă 10 cenți pe zi. Sistemul medical este optimizat pentru "management cu marje mari", nu pentru "remisie cu costuri reduse".